Cu siguranță că măhălenţii cu state mai vechi de existenţă in cartier, își aduc aminte de cinematograful Steaua roșie”, sau cum îi ziceam noi „Mozi”, aflat pe str. Cloşca, vis-à-vis de magazinul aprozar si farmacie*. Dar mai știm că, tot pe atunci, înaintea acestui „mozi” a fost

altul, și anume .Concordia’, unde am văzut pentru prima dată filmele Zoro, Tom Mix si Tarzan cu vestitul campion mondial la înot – timișoreanul nostru Johnny Weissmuller.

Aici la „mozi” veneau în general copiii, babele și moșii care se așezau în primele rânduri pentru a vedea mai bine filmele Noi, cârdurile de copii, asaltam sala, mai ales la reprezentațiile matineu. Rularea filmului nu se făcea la întâmplare. Operatorii, toți măhălenţi (printre care și Otto Tiș), pregăteau bobinele din timp, iar când dădeau drumul la film, luminile se stingeau în sala, iar noi copii ne împingeam între noi, ne maimuțăream îmboldindu-ne până după jurnal.

Uneori, între aceste două etape de filmare, urma o scurtă pauză de „reclame”.

„CLOPOTELUL ȘCOLII SUNĂ!

Părinți! V-ați procurat manualele Și rechizitele necesare copiilor Dumneavoastră? Dacă nu, atunci apelați la serviciile prompte ale Librăriei Moravetz!’

„Cele mai documentate și proaspete informați din țară și lume, le puteți ceti numai în ziarul Luptătorul bănățean!

„ÎN SALA DE SPECTACOL, FUMATUL INTERZIS!”

Apoi filmul își urma cursul obișnuit. Nu vă povestesc ce se întâmpla la scenele deosebite ale filmelor; țipam, ne aprindeam, ne ridicam în picioare și încurajam eroii. Erau și cazuri în care filmul din aparate se rupea, întrerupând brusc proiecția, cazuri în care sala trepida de fluierăturile de protest. Nimeni nu voia să piardă nimic din scenele palpitante.

De altfel, exista și pentru cinematograful „Steaua roșie” reguli bine precizate, mai ales împotriva declanşării unor incendii. Mi-aduc aminte că deasupra ușilor de „ieșire” ardeau beculeţe mate, roșii, sub care erau montate plăcute luminoase cu „fumatul interzis’. Erau interzise si scuipatul pe jos, mâncatul înghețatei si a semințelor, Cu toate acestea, semințele de dovleac si floarea soarelui erau consumate ca la meciurile de fotbal.

Supravegherea acestor reguli era făcută de către POMPIERII VOLUNTARI aparținând primăriei din cartier. Aceștia purtau uniforme maro: veston, pantalon cu vipușcă roșie, centură lată cu toporișcă și bineînțeles casca de pompier. Toți erau bățoși ca „Napoleon.

Ei, dar din rândurile lor făcea parte deși nu purta uniformă, și „Mutul”, o namilă de om de peste 2 m, un colos de carne și mușchi, dar care din păcate era surdo-mut, așa cum îi era și porecla. Nu era nici prea tânăr, dar nici bătrân. El putea fi văzut la toate spectacolele din fiecare zi. El știa să se impună mai ales în contactul cu copiii „blăstămați” (neastâmpăraţi). Și se părea că-i făcea o deosebită plăcere prin această activitate.

(*n.r.: clădirea cinematografului Steaua Roșie, ulterior Concorida a fost demolată în 2023. Fotografia este din timpul operațiunii de demolare. Foto: Claudia Tănăsescu)