Bv. Iuliu Maniu

✦

Doamna Steiner nu mai locuiește aici

Chiar la încheietura porții groase începea micul domeniu al doamnei Steiner. Nimeni nu știa dacă spațiul e al ei sau dacă autoritățile o tolerau pe fosta-i proprietate. Era o adevărată aventură pentru doamna Steiner să ajungă la cele două fotolii de grădină aflate înspre curte, la vreo doi metri de ieșirea din locuință, ea se deplasa cu greutate, târându-și un picior și servindu-se mai totdeauna de un baston, iar comoda din verandă însemna un reper și un punct de sprijin. Făcând un exercițiu de memorie, Angela, alias Paulina-Alfreda, îl zărește în două ipostaze pe domnul Steiner după ce a fost slobozit din închisoare: 1. împărțind zahăr-candel copiilor; 2. întins pe verandă, învelit cu totul într-un cearșaf și având o cărămidă sub cap. De atunci, ani de zile, într-un unghi al verandei, seară de seară, ardea o lumânare. Ce o mai frapa pe Angela – bucătăria cu vase multe, mari și strălucitoare, mașina de gătit, parcă din porțelan. Camioneta Comunității sosea zilnic cu demâncare, iar o femeie venea la intervale regulate să deretice prin casă, aceeași persoană având însărcinarea să dea, o dată sau de două ori pe vară, șarje uriașe de tăiței pentru supă, pe care-i usca, întinși pe hârtii și pe prosoape, în toată casa, chiar și pe fotoliile din curte. De la doamna Steiner, care-i permitea să i se adreseze cu „Steiner-neni”, a învățat Angela, maimuțica, să coasă artistic, să tricoteze, să ștricuie cu iglița celebrul pas de lanț.

Tot în acea epocă i-a făcut Steiner-neni puștoaicei ce era un așternut de pat pentru când s-o mărita. Angela avea s-o vadă pe doamna Steiner pentru ultima oară la terminarea liceului: era înfășurată complet într-un cearșaf și avea o cărămidă sub cap, fiind întinsă în binecunoscuta de-acum verandă numai ochiuri de geam.

Iarăși pe strada Reșița (astăzi, Iuliu Maniu). Intri în curtea ce nu-ți mai aparține, stăpânită acum de o lume de adunătură. O lume, îți vine să zici, fără istorie și fără pregnanță. Despre farmec ce să mai spui? Frau Steiner, adică Steinerné, nu mai locuiește aici.

Viorel Marineasa, „Doamna Steiner nu mai locuiește aici”, în vol. Viorel Marineasa & Daniel Vighi, Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchiști, Editura Diacritic, Timișoara, 2011