Vreme de toamnă caldă, cu lumină irizată ca în poveştile lui Bruno Schulz. Păşim cam morocani (citeşte posaci) pe strada Cozia spre Independenţei. Vio îmi spune despre stresul călătoriei ce are a face la Frankfurt. Îi dau dreptate, am trecut prin astea, avem de‑acum amândoi alibiul vârstei, numai bună pentru odihnitoarea retragere în nimicul binefăcător al clipei– vestibul al marii înfăptuiri care ne aşteaptă. Una la care mă gândesc adesea cu mirare amestecată cu emoţie şi uşoară

spaimă, vorba fie‑iertatei mele bunici din vremurile îndepărtate ale liceului, care‑mi zicea vorbe pe care atunci nu le pricepeam şi‑mi pare că le pricep astăzi: „Ehe“, zicea, „vine vremea, ş‑acuma a şi venit“. Nu înţelegeam pivniţa polisemantică a oftatului acela sapienţial pentru că, pur și simplu, eram atunci departe de anticamera asta în care suntem acuma, aproape de vârsta bunicii mele, pe când păşim împreună pe strada Cozia spre Independenţei, Vio posac, eu tihnit‑indiferent în lumina ca de miere a amiezii de toamnă. Îmi spun în ritmul sacadat al clămpănitului la keyboard:

„Ce frumoasă poate fi câteodată toamna, domnule dragă, nici că‑ţi pot povesti ce hodină în hodină mă cuprinde când o cutreier cu ochii, acum, pe uliţa Cozia, colţ cu Independenţei,

peste nucul oarecare, peste gardul oarecare pe lângă care trecem, eu plictisit‑exaltat, Vio apăsat de stări contrarii“.  Deschid uşiţa din tablă din spatele cimitirului de pe Rusu Şirianu şi ne slobozim printre cruci de marmură cât se poate de nicicum – moartea, domnule dragă, ne aduce pe toţi în bicisnicia banală a kitschului funerar, imbecil, și cretin, şi impudic ca o băşină nepotrivită la o petrecere simandicoasă, un eveniment de un prost gust la care musai să ne supunem dincolo de voinţă și faptă, pentru că, nu‑i aşa?, n‑ai cum protesta, n‑ai cum zice că totul este urât ca dracu’, că eşti înţolit de alţii ca un mire de mahala din poemele lui Miron Radu Paraschivescu,

sub şlaierele ieftine, cu pantofi noi cu talpă din carton.

„Ehe, bată‑vă să vă bată de decedaţi“, zici, pe când intraţi pe uşiţa din dosul cimitirului de pe Rusu Şirianu.