Evreii sefarzi (spanioli), expulzați din Spania în anul 1492, s-au refugiat în marile orașe ale Imperiului Otoman — Constantinopol, Edirne, Salonic și Belgrad — unde au găsit protecție și posibilitatea de a-și continua viața comunitară. Unii dintre aceștia și-au făcut treptat apariția și în cel mai important centru militar, administrativ și comercial de pe malurile Timișului Mic, în perioada otomană a Timișoarei (1552–1716).

Legile islamului nu permiteau înmormântarea celor de altă religie, considerați „ghiauri”, necredincioși, în cimitirul musulman. Creștinii erau îngropați sub podea, în țintirimuri sau în apropierea bisericilor din mahalale. Evreii, confruntați cu această interdicție, au solicitat un teren pentru a-și înhuma morții potrivit tradiției proprii. La cererea lor, beglerbeiul a oferit o parcelă relativ uscată și izolată, aflată la mare distanță de Poarta Cocoșului (Horros Kapi), una dintre intrările principale în fortăreața otomană.

Pentru întâia oară, cimitirul este atestat cartografic pe o hartă din anul 1857, întitulată Plan der Festung Temesvar und Umgebung (Plan al cetății Timişoara şi împrejurimi), aflată astăzi în colecția de hărți a Arhivei de Stat a Austriei. Pe plan, inscripția Israelit. Friedh. („cimitir israelit”) apare pe un teren care corespunde părții nordice a actualului cimitir evreiesc.

În prezent, cimitirul este mărginit de Calea Sever Bocu (fosta Calea Lipovei), Strada Liniştei, grădini şi construcții industriale şi Cimitirul Săracilor creştin ortodox. Este cel mai vechi din oraş, cu piatra cea mai veche din 1636. Cimitirul creştin din vecinătate datează din 1771, când osemintele din cimitirul civil şi militar pe teritoriul ocupat actualmente de Parcul Scudier, între Cetate și canalul Bega, au fost mutate în locația actuală. Un alt cimitir evreiesc, Aleea Viilor nr. 28, a fost instituit special pentru locuitorii evrei ai cartierului Mehala. Este mult mai mic şi mai recent, abandonat în prezent.

(…)

În mai toate comunităţile evreieşti se constituie o Hevra Kadişa, „Frăția Sacră”, o asociație benevolă de oameni respectați cu stare, care îndeplinesc suprema datorie față de coreligionarii lor – organizarea înmormântării rituale. Este o onoare să fii membru al organizației, ale cărei atribuții depăşesc cu mult simpla asigurare a respectării prescripțiilor cultuale. „Sacra” se ocupă de întreținerea cimitirului, de buna desfăşurare a ceremoniei, oferă sprijin financiar celor care nu au posibilitatea să acopere costurile înmormântării, însoțeşte pe cei îndoliați, îi ajută pe cei văduviți şi pe orfani, pe bolnavii săraci şi pe cerşetorii itineranţi.

Probabil că la Timișoara a existat deja o Hevra Kadişa sub administrația turcească. Sub Habsburgi, avem informații documentate despre existența ei încă din 1748. În secolul al XIX-lea a funcționat o Hevra independentă şi în cartierul Fabric, până la fuziunea comunității cu cea din Cetate, în 1934.

Mulțumită lucrării realizate în comun de Hevra din Cetate şi cea din Fabric în anul 1903, avem un plan amănunțit al amplasării mormintelor în cimitirul vechi, cât şi lista celor înmormântați, ordonată alfabetic, cu data decesului şi, uneori, şi cu cea a naşterii. Datele din registre au fost digitalizate şi urcate pe pagina web JewishGen, https://www.jewishgen.org/, cu acces gratuit.

(…)

În cimitir, regăsim simbolistica proprie tradiției iudaice, dar şi motive preluate din iconografia creştină. Vom trece în revistă cele mai frecvente dintre ele, pentru a putea fi recunoscute în cursul unei plimbări prin cimitir.

În concepţia tradiţională, poporul evreu este format din trei grupuri: kohen (descendenţi ai lui Aaron, Marele Preot biblic, fratele lui Moise), leviţi (din tribul lui Levi) şi israeliţi. Descendenţii lui Aaron şi ai lui Levi pe linie paternă sunt marcaţi prin pictograme speciale.

Două mâini, cu degetele mari care se ating şi cu patru degete despărțite în câte două, simbolizează binecuvântarea dată de un Kohen („preot”), un descendent al lui Aaron. Acest gest a devenit popular în lumea largă, după ce actorul evreu Leonard Nimoy, care a jucat rolul lui Spock în serialul Star Trek, l-a adoptat pentru „salutul vulcanian”, pe care-l însoțea cu urarea: „Să aveți viață lungă şi să prosperați!”

Un ulcior sau o mână vărsând apă dintr-un ulcior denotă că cel decedat descinde din Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov. Potrivit tradiției biblice, leviții erau asistenții preoților, cântând psalmi, servind ca învățători, judecători şi gardieni, şi aveau sarcina să toarne apă din ulcior atunci când preotul se spăla pe mâini înainte de a rosti o binecuvântare.