Boemă de Timișoara* (fragment)

Am fost cândva și noi poeții tineri poeții frumoși

și nebuni ai ,,epocii de aur” așa cum o fi rămas ea în istorie…

Nu ne știa mai nimeni – poeți anonimi fără cărți publicate

urlându-ne uneori spre cer sau șoptindu-ne unii altora

poeziile prin spelunci mizerabile, prin grădinile de vară

ale căruțașilor: la Cina, la Oltul, la Ciocârlia, la Șari Neni

și prin cimitire mărginașe, la căpătâiul Ioanei, al Rozaliei

Massong, îngânați de nocturnele lui Chopin, revărsând-se

halucinogen din magnetofonul lui Daniel, o sculă hârbuită,

dar un prieten atât de devotat nouă acel mag bătrân

adăugând impunând în hărmălaia noastră epicureică

tăcerea muzicii astrale ce ne ascundea ne proteja –

totuna cu un pântec ceresc matern diamantin.

Am fost și noi cândva poeții tineri poeții frumoși

și nebuni  ai ,,epocii de aur” așa cum o fi rămas ea în istorie…

* A se vedea filmul Boemă de Timişoara de Gh. Șvaițer,

după o idee de Daniel Vughi și Tudor Crețu (2000)