Piața Badea Cârțan

pentru Cornel Ungureanu

1. 

în piața Badea Cârțan

un brunet mărunt ascute foarfeci

vânzătorii dorm peste sacii de cartofi

din Beiuș

cârnați uscați de vită

femei temerare cu batic

nu se negociază în noiembrie

soarele e acoperit cu un prosop nou de înmormântare

mama și-a cumpărat o geantă cu 80 de lei

în ea încap toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru noi

unii au adus radiourile vechi și lansete uzate

prind domnițe cu sutiene ieftine și groase

se zbat dar bruneţii le trag la mal și le-nhață-n minciog

un soare mortuar și singura gheretă dinainte de 89

molfăită de rugină și îndesată cu băuturi

unde trag acoliții cei mai înverșunați

gunoieri tuciurii și uscați.

2.

O doamnă planturoasă cu batic de satin.

Am plătit peșin și-n plasa de nailon

laptele vorbea de unul singur.

Și langoșii vorbeau în ulei încins

cum vorbesc bucătarii în antreu,

la o țigară, chei și înalți,

cuvinte bine legate cu maglavais.

Am întâlnit o femeie care-și vindea semiluna din casă,

unde o așteptau imagini de altădată.

În piață se strâng bețivi, guralivi, gură-cască, pantofari,

doar o țigancă retrasă, fără batic, urlă:

nu fiți lacomi, viața e scurtă, semințe la dop!