Weihe
Du trägst Leid auf deiner Stirn.
Wie ein gekreuzigter Jesu einfältig gemeißelt von sturrer Hand. Klobig und rau.
Wir beide wissen: Eine Farce mit Bestand, prinzipiell demagogisch. Wir sollten blind glauben, scheiterten jedoch jäh. Weil falsche Epoche.
Eine zweite Reformation? Wohl kaum.
Eher ein Postludium dazu.
Wir fühlen es, nicht Wahr? Schon im letzten Takt, die schleichende Einstimmung. Unkoordinierte Eleganz? Hierin die Lüge. Alles ist geplant.
Und wir wurden nicht eingeweiht.
Consacrare
Porți suferința pe frunte.
Ca un Iisus răstignit, cioplit cu naivitate de o mână încăpățânată. Grosolan și aspru.
Amândoi știm: o farsă de durată, demagogică în esență. Ar fi trebuit să credem orbește, dar am eșuat brusc. Pentru că e o epocă greșită.
O a doua Reformă?
Cu greu.
Mai degrabă un postludiu la aceasta.
O simțim, nu-i așa? Deja în ultima măsură, pregătirea insidioasă.
Eleganță necoordonată? Aici se află minciuna. Totul este planificat.
Și noi nu am fost inițiați.
(tradus cu ChatGPT)
