Aus dem Kaffeesatz ein Satz
Temeswar, du warst verlobt mit deinen Vorstadtrosen,
verwohnten Hinterhöfen, amourösen Ganoven,
wachgerüttelt von rabiaten Straßenbahnen
an krummen Haltestellen hingen die Josefstädtler Kraken
und müde Fratschlerinnen überm leeren Karren
Ballerinen wirbelten die Krümel von ihren Plissees
Temeswar, heut stehst du nicht mehr Schlange,
heut husten falsche Fünfziger lungenlosen Scherze
durch deine Alleen,
Zuckerrosen kleben an Fassaden
Feilschende Italiener rochen den Braten
und Schaffellmützen stiefeln aus der Inneren ins Grüne
vom langen Begarücken tief ins Betonierte,
Straßenbahnen halten an erfrorenen Zitronenstraßen
Temeswar, aus deinen Gräbern pfeifen Chrysanthemen
und deine Gassen rosten vom Plafond bis in die Keller
übergelaufen
Emigranten wienern ihre Narben mit Mokkatassen
im Kaffeesatz aus violetten Rosen
und Pappeln schwimmen durch die Gerade
Banatiade
Din zațul de cafea, o propoziție
Timișoară, erai logodită cu trandafirii tăi de la periferie,
cu curțile dosnice răsfățate, cu gangsteri amorezați,
treziți din amorțeală de tramvaie năvalnice
de halte strâmbe atârnau caracatițele josefinilor
și femei bătrâne, obosite, deasupra căruțului gol
baletistele învârteau firimiturile de pe fustele lor plisate
Timișoară, astăzi nu mai stai la coadă,
astăzi bancnote false de cincizeci de lei tușesc glume
fără plămâni prin aleile tale,
trandafiri de zahăr se lipesc de fațade
italieni negociatori și-au dat seama că ceva nu e în regulă
iar căciulile de oaie tropăie din Cetate spre verdeață
din lungul spatelui Begăi, până-n betonul turnat,
tramvaiele opresc pe străzi de lămâi înghețate
Timișoară, din mormintele tale crizantemele fluieră
iar ulițele tale ruginesc de la plafon până-n pivnițe,
revărsate
emigranții își lustruiesc cicatricele cu cești de mocca
în zațul de cafea din trandafiri violeți
iar plopii înoată prin adevărata
Banatiada
