Josefstädter Markt
Raue Hände
wuchten Körbe
betten Petersilien
türmen Zwiebeln
auf Steintische
herzen mit Juwelen
aus Kirschen
ein frecher Spruch
mit dem Kirschkern
ausgespuckt
bis der Preis kippt
eine Handvoll abgeluchst
es kracht
ein Messerstich bricht
das Herz der Wassermelone
Millionen Kerne gehen auf Wanderschaft
ein Fliegenschwarm im Arm
aus der Blechhütte zischen Teigbacken
mit aufgeblähter Brust
die Warteschlange summt Hirtenlieder
der Schäfer legt sich ins Zeitungspapier
studiert die Buspartitur
„habt ihr einen Schafskäse der tanzt?“
im Käselabor schwitzen Kacheln in
den Milchfluten
Schneewittchen lacht mit goldener Zahnpracht
Luft, ein Grad wienerischer,
Seidenpapier raschelt,
Damen blättern in Naschmagazinen
ein greller Rock schleicht
sich ins Geplapper
unterm Buckel Flüche und Metaphern
die Handleserin packt aus,
dass sich die Balken biegen
am Mosaiktisch sitzt der Mokkafürst
er zählt seine Wertpapiere
mit einem Satz
macht er einen Satz nach Balkanova
zusammenraffen,
rissige Hände
räumen Steintische
karren Weidenkörbe
zur Endstation,
die Straßenbahn
Salatblätter segeln durch Pfützen
im Hafen der Krümel
ist jetzt Taubenstau
Piața din Iosefin
Mâini aspre
ridică coșuri
așază pătrunjel
stivuiesc ceapă
pe mese de piatră
inimi cu bijuterii
din cireșe
o replică obraznică
scuipată împreună cu sâmburele
de cireașă
până când prețul se prăbușește
o mână plină smulsă
se aude un zgomot
o înjunghiere cu cuțitul
rupe inima pepenelui
Milioane de sâmburi pornesc la drum
un roi de muște în brațe
din baraca de tablă șuieră aluaturile
cu pieptul umflat
coada de așteptare fredonează cântece de păstori
păstorul se întinde pe hârtie de ziar
studiază partitura autobuzului
„aveți vreo brânză de oaie care dansează?”
în laboratorul de brânzeturi, faianța transpiră în
valurile de lapte
Albă ca Zăpada râde cu dinții ei de aur
Aer, un grad de aer vienez,
hârtia de mătase foșnește,
doamnele răsfoiesc reviste de dulciuri
o fustă stridentă se strecoară
în trăncăneală
sub cocoașă, blesteme și metafore
cititoarea în palmă dezvăluie,
încât se îndoaie grinzile
la masa cu mozaic stă Prințul Mokka
își numără titlurile de valoare
cu un singur salt
face un salt spre Balkanova
a se aduna,
mâini crăpate
curăță mesele de piatră
transportă coșuri de răchită
spre capătul de linie,
tramvaiul
Frunze de salată plutesc prin bălți
în portul firimiturilor
acum e aglomerație de porumbei
