Phoenix – in die Freiheit, verschachtelt
Taub und blind
Eisblumen im Radar
Temeswar
Lyren klirren
fluchen
verduften
im Hürdenlauf
in die Dschanga gestiegen
sie rumpelte lustlos
mit Volk und Familie
aus der Inneren
ins Betongras
versackte im Hinterhof
in der Sommerküche
Sarmale gegessen
Schnaps getrunken
Spürhunde am Fenster
Die Koffer gepackt?
du musst mir helfen
du musst etwas festhalten
mit deinen Gitarrenhänden
die Spürhemden starren durchs Fenster
zieh ordentlich dran, es muss halten
schwarze Kisten eingeparkt
groß genug, den Bassisten zu verstecken
die Musen steigen ein
ohne Soundcheck
ohne Ceau
hinter Molton-Gardinen
der Atem vertaut
der schwarze Vorhang fällt ohne Publikum
den großen Bären
die grünen Elfen
kann man nicht verstecken
in jeder Kiste
ein Herzschlag
die Sprache verschachtelt
geschwind erlte die Band
in Jethro-Tull Sandalen
den transsilvanischen Wind
im Genick,
er war noch ein Kind
Hand rutschte aus
die Menschenfracht
in der Kiste verstimmt
weckt sie nicht,
Spürhunde und Grenzler
der Campingbus wurzelt
unterm Baum im anderen Land
die Musen purzeln heraus
taub vor Freiheit
sie ist kein Picknick
das Publikum bleibt daheim
es war einmal eine schwarze Box
groß genug, einen Menschen zu verstecken
der Traum vom Rockpalast mit weißen Lettern
Frei sein
im Sound verschachtelt
Muttersprache, Wald und Knospe
ins Archiv, ne Heimatlose
*
Die Band Phoenix türmte in den Siebzigern in Marshall-Boxen, die rumänische Antwort auf Jethro Tull.
Phoenix – spre libertate, împachetat
Surzi și orbi
flori de gheață în radar
Timișoara
lirele zăngăne
înjură
se evaporă
în cursă cu obstacole
am urcat în Dschanga
a hurducat fără chef
cu norod și familie
din Cetate
în iarba de beton
s-a împotmolit în curtea din dos
în bucătăria de vară
am mâncat sarmale
am băut țuică
câini de urmărire la fereastră
Valizele sunt făcute?
trebuie să mă ajuți
trebuie să ții ceva
cu mâinile tale de chitarist
cămășile-iscoade se holbează pe fereastră
trage bine, trebuie să țină
lăzi negre parcate
destul de mari să-l ascundă pe basist
muzele se urcă
fără soundcheck
fără Ceau
în spatele draperiilor de molton
răsuflarea legată cu parâme
cortina neagră cade fără public
ursul cel mare
elfii verzi
nu se pot ascunde
în fiecare ladă
o bătaie de inimă
limba împachetată
repede, repede se strecură trupa
în sandale Jethro Tull
cu vântul transilvan
în ceafă,
el era încă un copil
mâna a alunecat
încărcătura de oameni
în ladă dezacordată
nu-i treziți,
câini de urmărire și grăniceri
rulota prinde rădăcini
sub un copac în altă țară
muzele se rostogolesc afară
surde de libertate
ea nu e un picnic
publicul rămâne acasă
a fost odată o cutie neagră
destul de mare să ascundă un om
visul de Rockpalast cu litere albe
Să fii liber
împachetat în sunet
limbă maternă, pădure și mugur
la arhivă, o fără-de-patrie
*
Nicu Covaci a locuit pe Bv. Nicolae Titulescu din Elisabetin, cartierul în care au locuit și alți membri ai formației și au cântat la început Phoenix, la Cantina Politehnicii.
Foto: detaliu casă Bv. N. Titulescu
