Reveniră în Timișoara, întorși din refugiu, din pelerinaj. Lăsându-și acolo urmele. Nu se știe niciodată când și unde chiar oasele. Poate că avem propriul destin, scris/(r)(n)escris/de nedescris, dar ni-l împlinim pornind/mergând pe urmele altora. Reveniră pe/la propriile urme. Cum o făcuseră deseori, mai ales în tentativele de a-și pierde urma. Prinși în vârtejul delirant al manuscriselor și testamentelor care spun și lasă mai multe decât certificatul de naștere. Cronici de lumină! Mai multe decât un CNP. Posteritatea, moștenirea, moștenitorii…

În timp ce toate detaliile aventurii lor păreau și rămâneau impresii și însemnări de călătorii, roman extensiv de călătorie, cu mișcarea browniană aferentă, chiar danbrowniană, din jurul lor, aflară că Domul catolic avea să intre în restaurare la/după restaurare și incendiere. Măcar moaștele rămăseseră intacte. În schimb, nu și documentele în legătură cu proiectul primei traduceri netrunchiate! Acestea dispăruseră fără urmă. 

Se întoarseră la domiciliu, acasă. Verificase cutia poștală cu ezitare și zgomot de chei și tablă. Mai nimic! Urcară câteva etaje pe jos, apoi cu liftul și din nou pe jos ultimele etaje. Își trase răsuflarea/sufletul sau poate șovăise. Introduse cheia în yală, șovăi fără urmă de-ndoială, descuie ușa, scoase cheia, o scăpă zgomotos pe jos, o ridică, intrară în casă și închise imediat ușa în urma lor. Avea acest obicei moștenit, de a verifica obsesiv ușa casei și gazul – să fie închise; și poșta. În propriul apartament domnea în continuare talmeș-balmeșul care preluase conducerea ostilităților. Deloc home sweet home. Rămaseră muți și dezarmați. Găsiră locuința răvășită, în aceeași condiție/situație în care doar niște barbari ar fi putut fi în stare de un astfel de gest gratuit de distrugere…

Apartamentul cotrobăit… cotropit…

– We’ve been pwned, indeed! Toate comunicațiile și acțiunile spionate…

Screensavere/Chromecast screensaver de tot felul. Răsfoieli de browsere… simulate și stimulate, simulacre…

Constantin nu-și putea scoate din minte acele pictograme, imaginea Sfântului Gerard ce i se înfățișase; sub forma unei holograme 5G, comunicându-i mesajul mandragorei (holograma și/sau halucinația?!). Dacă ar fi știut de isprava cu Mihai Viteazul… 

Roxana își mușcă buza. Aproape la fel de sexy ca-ntr-un flirt. Însă de data asta avusese de gând să-i spună ceva soțului său, dar se răzgândi. Nu era neapărat surprinsă de cum își găsiseră apartamentul. Părea să fie familiarizată cu termenul… o inginerie socială, atacuri de tip Phishing, Vishing, Smishing, Quishing, Spoofing – programele ransomware-malware criptând fișierele pentru a le face ilizibile/incesibile/inaccesibile, afectând/compromițând identitatea digitală și reputația electronică a țintei de oportunitate, solicitând o răscumpărare în schimbul unei chei de criptare. Recompensa, moneda de schimb fiind… tocmai timpul lor sacrificat, alocat tuturor acelor descifrări și descoperiri, întreaga experiență… și nu numai…

Roxana nu doar conversa cu buna ei prietenă, ci se consulta și cu AI.