The winner take it all

Pe canalul Bega când soarele dispăruse

Și buzele noastre din Heliu

Probabil, desenau pentru prima oară o hartă

Și aveam Abba

Un geam aburit

Pe care am scris primele cuvinte

Și ochii s-au deschis ca două inimi mici

Sfârșitul verii și greierii se apropiau

Vântul zaharisit de întunecare

Bluza ta cu nasturi

Nu vreau să vorbesc despre asta

Nu înțeleg

Dar creează un tunel prin corp

Pe acolo trec toate amintirile noastre

Precum o colonie de furnici.

*

Spre Chelmac

Râul a lăsat gunoaiele pe mal.

Vântul mototolește o pungă care a

Aparținut cândva

Unei domnișoare sau unui târgoveț cărunt,

PET- urile se agață de orice,

Privesc râul învolburat pentru ultima oară.

Picături mari, rescriind direcțiile de aterizare, grație

Rafalelor.

Un băiețandru păzește un vițeluș.

L-am întrebat, de ce este blocat drumul? Mi-a răspuns bâlbâindu-se, că

S-a surpat, dar

Mai există un loc de pescuit, la câțiva kilometri, înspre Chelmac,

I-am mulțumit, dar chipul lui

Construit de cea mai consecventă naivitate,

Mi-a rămas până noaptea târziu,

Crengile deveniseră degetele unei vrăjitoare-gigant

Iar râul, șarpele metalic, agitat,

Ducea sufletele păcătoșilor spre purgatoriu.