− Am găsit casa Prințului Eugeniu de Savoya și cred că știu acum de ce erau notate toate acele date în caiet, începu Ştefan. Casa a fost construită în 1817, pe locul Porții Forforosa, pe care a intrat comandantul trupelor armate, Eugeniu de Savoya, în 18 octombrie 1716, eliberând cetatea de sub ocupaţia turcească. De altfel, pe frontispiciul clădirii chiar s-a montat, mai târziu, stema aflată înainte pe Poarta Forforosa.

Mihai nu se lăsă mai prejos:

− Piaţa Libertăţii a avut mai multe denumiri în trecut: Piaţa de Paradă, Piaţa Prinţului Eugen. Este ca un pătrat, laturile sale fiind perfect paralele. În centrul ei se găseşte statuia ridicată în amintirea celor care au murit în timpul epidemiei de ciumă. Figura centrală a monumentului este Sfântul Ioan Nepomuk, patronul catolicilor bănățeni, deasupra căreia tronează Sfânta Fecioară Maria, ţinând în mână flori de crin, simbolul neprihănirii. În plan secund, apar sfinţii Rochus, Carol Boromeu şi Sebastian. Cât despre soclul de granit al statuii, acesta este împărţit în trei. Fiecare parte ilustrează episoade din viaţa Sfântului Nepomuk.

− Şi el este personaj de legendă? întrebă, curios, ca de obicei, Andrei.

Cea care l-a lămurit a fost sora lui mai mare:

− Se spune că Ioana, regina Boemiei, avea pe suflet un lucru de taină, pe care îl ascundea faţă de soţul ei, regele Wenceslav. Bănuind acestea, regele îşi trimite omul de încredere să asculte la uşă, în timp de regina se spovedea Sfântului Nepomuk, pe atunci preot la Praga. Supărat că trimisul său nu a reuşit să audă nimic, regele îi cere Sfântului să-i divulge taina spovedaniei. Lovindu-se de refuzul categoric al duhovnicului, regele porunceşte ca acesta să fie aruncat în râul Vâltava, de pe actualul pod Carol.

Cora trase aer în piept şi continuă cu o altă poveste:

− Acolo unde se află Casa Armatei, a locuit, cu peste 180 de ani în urmă, Jeanette d’Honrath, prima iubire a compozitorului Ludwig van Beethoven. Cei doi s-au întâlnit când aveau numai 17 ani, în cadrul unor serate muzicale, la Viena. Povestea lor de dragoste nu a durat prea mult, întrucât frumoasa blondă s-a căsătorit cu chipeşul căpitan Karl von Greth, care a fost numit comandantul cetăţii Timişoara. În 1823, familia Von Greth s-a stabilit la Timişoara, în clădirea Cazinoului Militar de azi, unde Jeanette a locuit până la sfârşitul vieţii. Mi-ar plăcea să văd camerele și saloanele în care obişnuia să-şi bea cafeaua cu alte doamne… spuse, visătoare, Cora.

− Ceai, cafea, rochii cu dantele, dar acum putem pleca? întrebă, nerăbdător, Andrei.