O bubuitură neînțeleasă, neinteligibilă, răbufni și din exterior. Cineva căzuse în gol de pe clădirea înaltă a hotelului de vis-à-vis de bancă (succesoare a alteia; unde cândva își avusese sediul Banca Timișiana), iar altcineva sfârși pe liniile de tramvai provocând coliziunea de la care provenise bubuitura. Cei doi soți aveau să afle mult mai/prea târziu despre moartea suspectă a unui influent cleric cunoscând secretul/misterul unor documente persane. Văzură la ieșirea din bancă doar agitația din apropiere – lumea se înghesuia în jurul a ceva/cuiva. În plus se scandaliza și isteriza că Domul Catolic fusese mistuit în/de flăcări. În bătăile clopotelor marcă înregistrată, recunoscută/reprezentată cu un S stilizat, Novotny, după cel mai mare maestru clopotar din Banat și din Ungaria. Armonizate de compozitorul Sabin Drăgoi. Al căror sunete cu o rezonanță deosebită răsunau aproape pe tot cuprinsul Timișoarei. 

Poate chiar vandalizat și profanat, deposedat de vertebra deținută a martirului canonizat având alibi eroarea umană din timpul lucrărilor de restaurare. 

Fapt ce le înlesni cumva o deplasare mai discretă, mai/prea puțin observată. Nu întru totul. 

Din momentul acela al imprecației pierduseră noțiunea timpului. Încăperea devenea o adevărată capsulă a timpului, creând un soi de ecou dezolant. Unul dintre punctele propriu-zise de plecare. Ori punct mort. Ori el se pierduse în privirea ei, cu firea.

Din apartamentul de aproximativ 120 mp de deasupra băncii și notariatului, de pe Bdul. Revoluției nr. 1, cineva trăgea și aranja perdeaua cu satisfacție pentru întreg spectacolul macabru de pe caldarâm.