Cândva tot trebuie să mă electrocutez, nu?

tramvaiul 9.

locul meu preferat

unde mă scutur de versuri înainte de muncă

e cel unde ne privim intim

eu și triunghiul galben

atentie! pericol de electrocutare!

(ce zi tandră de murit)

prefer partea de unde pot mângâia prin fereastră

palatul băncii de economii

i-am visat îngerul din turnul-belvedere

amuzat de cântările eșuate mândru în Josefin

trăiesc între stații de tramvai

clădiri vechi cu vitiligo

unde portarii se joacă Civilization II înainte de închidere

și măicuțele veghează

liniștea caselor de cultură

între bubuitul tobelor dansurile folclorice colindele 

și cenaclul obișnuit să ridice vocea

când vorbim despre noi pe drum spre casă

mă gândesc la pantofii abandonați prin timișoara

cu vârfurile îndreptate mereu spre direcția cealaltă

fantome blânde

luăm ultimul tramvai

mai avem un bec de stins

*

n.r. foto: detaliu palatul fostei Case de economii Iosefin, arh. Eduard Reiter, 1898