Mica agenție Pariloto, vizavi de cinematograful Dacia, se deschide la ora nouă. Petre pornește aparatele, Doru Râmă răsfoiește oferta de la Meridian Bet, în timp ce Moșu intră cu o cafă din birtul de alături. Îi văd pe geam și îi salut.
— Moșule, fii atent că vine Goran! Ia arată cum fac ăștia din galeria lui Poli la meciuri.
Bătrânul dinamovist dă din mână a lehamite, semn că vrea să-și bea liniștit cafeaua.
— Hai, arată! insistă Petre. Arată cum fac la meciuri.
Moșu se ridică de pe scaun, execută un scurt dans șamanic și intonează un cântec imaginar: „la-la-la-la, hei, hei, hai Poli! Gol? Gol! Cine a dat gol?“.
— Așa-i că ăștia nu văd nimic la meciuri?
— Da’ de unde…
— Goran, acum hai, recunoaște și tu, așa-i că voi nici nu vă uitați la meci?
— Normal că nu ne uităm, confirm spre satisfacția celui care m-a interpelat.
— Ce ți-am zis eu? Îl auzi? Zice cu gura lui! Ei merg la meciuri numai să bea și să se bată, pe ei nu-i interesează fotbalul! La sfârșitul meciului nici nu știu cât a fost scorul.
— Auzi, da’ tu mai știi cine ți-a umflat ochiul când ai măcănit de Steaua la tribuna a II-a? intervine Râmaru’.
— Ha, ha, ha, râde Moșu’ pe sub mustață, aia s-a numit carabă. Și dacă lătra în continuare, mai venea una! Și la ălalalt ochi. Nu te pui cu bolânzii.
Petre răsfoiește un registru, se face că n-aude și schimbă imediat subiectul.
— Auzi, da’ la Dinamo mergi la meci?
— Normal că mă duc.
— Moșu’, auzi că merge iarăși la București să vadă cum ia Poli bătaie.
Moșu’ își pune o mână la gură, ridică trei degete cu cealalta și zice, de parcă ar dezvălui un secret:
— Atâta va fi, nu mult. Ușooor. Ei știu, spune arătând spre mine. Ei știu că o să piardă, dar tot merg să urle. Cum îi vezi?
— Îs gata, confirmă Petre. Auzi, Poli n-o să ia campionatul cât îi istoria, mă crezi?
Moșu continuă imitând un speaker de la radio:
— „Stadionul Dinamo, scorul nu mai este 2:0, este 3:0, a înscris Torje, mulțumesc! Aveți legătura.“
— Dar Steaua cât vă dă când vă prinde?
— Ne dă o pulă! Uiți că v-a dat Claudiu gol de la Săcălaz? Ați lătrat o săptămână înainte de meci, după aia nu v-am văzut o lună! Ți-am zis că nu-i bine să scandezi!
Râmaru’ se ridică de la masă și flutură un bilet:
— Uite, pe ăsta-l lovesc azi, futu-i mama lui! Hai că în cinci minute se deschide agenția și nu vreau să stau la coadă. La unșpe începe B-ul la români și o să năvălească toți ca turbații.
— Moșu’, i-ai luat pe Dinamo în 1, ai curaj?
— Tu nu vorbi de Dinamo, că tu nu ții cu ei, da?
— Păi, dacă ești sigur că ne bateți, de ce nu pui pe bilet?
— Pretene, tu ia-i în doi, îs banii tăi, io nu mă bag!
Pornim toți trei spre Meridian. Coada e deja până afară.
Au trecut ani buni de atunci. Azi nu mai există nici Pariloto, nici birtul de alături, nici Meridian Bet, nici Moșu’, nici Râmaru’. Chiar și echipele pentru care ne tachinam s-au transformat în altceva. Doar fostul cinematograf Dacia suspină ca o dihanie eșuată din alte vremuri.
