să nu ne fie cu mirare că nu am fost

niciunul dintre noi obiectul reflecției orașului

îl personificăm necontenit și el nu are nicio vină

în timp ce rulăm scenarii cu orașul nostru

el rămâne un tip cerebral, singuratic

sfidează neuroștiința – își păstrează intelectul într-un loc

și sufletul într-altul

spre deosebire de noi, el trăiește peste timp și durere

ba mai mult o face funcțional

aproape rece și mecanicist,

în fond, e datoria lui să-și rămână întreg

survolează peste părăsiri

e un tip independent din fire

gândește mai departe

fără să-și riște simțirea

îl putem lăsa în urmă oricând

în lumea orașelor asta nu se numește părăsire

acolo, la adunarea lor generală din nori,

orașele reglează cadre teoretice și administrative

despre iubiri împrumutate

ca schimburi naturale, mutual benefice

legiferează relații deschise și libertăți tolerate între orașe

orașul tău se bucură dacă, peste noapte,

începi să iubești un alt oraș

nici măcar nu va numi asta

răsturnarea vieții lui sufletești