aștept
să se elibereze o masă
aș bea ceva
e cald mi-e sete

aștept și aștept
nimeni nu se dă dus
toți au în față cești pahare sticle
și toate par pline

am îmbătrânit
nu mai cunosc pe nimeni
care să-mi facă semn să vin și să m-așez

aștept și aștept
setea mă neliniștește și m-agită
soarele e tot mai încordat
opresc o chelneriță
mormăi c-aș vrea neapărat
să scriu un poem
după care miorlăi
m-ajutați și pe mine vă rog?

ea mă privește intrigată
face un pas în spate
mă măsoară îmi zâmbește
și brusc mă sărută pe obraz
veți reuși acum
domnule