Orașul cu picioare lungi

mă caut prin buzunare de puțin Dumnezeu

dau peste frânturi de cer

vin uscat

pâine și teamă

țin capul sus

mă mângâi pe gene

și sper că n-o să facă din mine

afișe pro singurătate

nici n-o să îngăduie

ploaia uitării

așa dezvelită de suflet cum sunt uneori

cine?

dacă Dumnezeu e la plimbare

prin sufletul meu…

și mai sper că

în timp ce păşesc stângaci de mână cu mine

prin aerul dintre cer și pământ

o să-mi anime scoarța singurătății

personajele din visele mele

copacul însuși sau fratele lui geamăn

pianul de sub mare