Vereinbarung
Wirf den gleisnerischen Ohrensessel aus deiner pinseligen Welt und rette dich selbst.
Vergiss ihn und seinen billigen Bezug aus Polyester und vergiss mich. Wir können so kein Leben aufbauen: Du mit dem spitzen Ende des Schraubenziehers gegen die Schläfe gedrückt, Steve McQueen nachäffend(als wüsste ich die Anspielung zu würdigen), und ich mit der krumpeligen Montageanleitung, erwürgt zwischen meinen schwitzenden Händen, Bauteile beäugend.
Ohne Anleitung können wir uns nichts einbilden. Ich viel zu phantasielos. Du viel zu apathisch. Und eigentlich will ihn keiner Ganz sehen.
Darum zögern wir auch das Unausweichliche hinaus: Wir suchen verzweifelt ein Ende ohne Finalität. Du kennst meine Plattitüden so gut. Ich deine auch. Sie brachten uns zusammen. Zwei Karikaturen besserer Menschen, die wir persönlich nie kannten.
Weißt du noch, wir haben zusammen den Beistelltisch und das große Regal aufgebaut. Es war Krieg. Ich hielt krampfhaft an jeder Anweisung fest, während ich deinen Redeschwall ignorierte. Als deine Wut kochte, flog das letzte Stück aus dem Fenster.
Wir konnten nichts weiter tun, als auf Eiern zu tanzen. Schnitten uns an Scherben blutig, wischten das Blut weg und klopften uns auf die Schulter, weil am Ende ein Möbelstück mehr unsere Leere füllte.
Acordul
Aruncă fotoliul ipocrit din lumea ta pedantă și salvează-te singur.
Uită de el și de husa lui ieftină din poliester și uită de mine. Nu putem construi o viață așa: tu, cu vârful ascuțit al șurubelniței apăsat pe tâmplă, imitându-l pe Steve McQueen (de parcă aș ști să apreciez aluzia), iar eu, cu instrucțiunile de asamblare mototolite, strânse cu putere între mâinile mele transpirate, privind cu ochi critici piesele.
Fără instrucțiuni nu ne putem imagina nimic. Eu, mult prea lipsit de fantezie. Tu, mult prea apatică. Și, de fapt, nimeni nu vrea să-l vadă întreg.
De aceea și amânăm inevitabilul: căutăm cu disperare un sfârșit fără finalitate. Cunoști atât de bine platitudinile mele. Eu pe ale tale. Ele ne-au adus împreună. Două caricaturi ale unor oameni mai buni, pe care nu i-am cunoscut niciodată personal.
Îți mai amintești? Am montat împreună măsuța laterală și raftul cel mare. A fost război. Mă țineam cu încrâncenare de fiecare instrucțiune, în timp ce ignoram șuvoiul tău de vorbe. Când furia ta a dat în clocot, ultima piesă a zburat pe fereastră.
Nu puteam face altceva decât să dansăm pe ouă. Ne-am tăiat în cioburi până la sânge, am șters sângele și ne-am bătut pe umăr, pentru că, la sfârșit, încă o piesă de mobilier ne umplea golul.
(tradus cu ChatGPT)
