Pană pregăti lovitura pentru 28 dimineața, într-o noapte de marți spre miercuri. Cheia pentru beci o meșterise la fabrică, asta era jucărie pentru el. Duminică își cumpără de la Ocsko piațul din Mehala o salopetă neagră, folosită. Își luă și un fâș vechi, tot negru, mănuși subțiri, o căciulă, o eșarfă, din locuri diferite. Ultimii pe listă, niște bocanci uzați, cu un număr mai mare. Partea bună era că vremea se stricase, canicula din primele zile ale lunii fusese înlocuită de ploaie și vânt. Lumea trecuse la hanorace și la fâșuri. Încotoșmănat, avea șanse mari să nu fie recunoscut pe stradă. Își goli o geantă mai veche de scule, puse toate boscârțele cumpărate în ea și plecă de acasă pe la patru. Merse pe strada Torac, apoi pe Câmpului până la Uzina de apă și trecu pasarela. De acolo o luă în amonte pe malul Begheiului, într-un loc pustiu, adăpostit de niște tufe înalte. Își puse un nailon pe jos, scoase fâșul cel vechi din geantă și se întinse pe el. La distanță, se auzeau glasurile unor pescari. Pană ațipi și se trezi pe la ora opt seara. Acum avea să aștepte ora două din noapte. Timpul îi trecea greu, dar voia să fie sigur de tot. Nu trebuia să îl vadă nimeni plecând de acasă noaptea. Avea la el două pachete de „Mărășești”. Își aprinse țigară după țigară și pufăi rar, să îi treacă timpul. Pe la unu jumate, se îmbrăcă în hainele pregătite. Cele de oraș le puse în geantă și o ascunse bine între mărăcini. Vru să-și mai aprindă o țigară, dar se răzgândi și o puse în buzunarul fâșului. Deja era nervos, nu mai avea chef de fumat. Trebuia să se plimbe, nu mai avea stare să stea pe loc. În buzunarul mare de la piept al salopetei avea instrumentele de deschis încuietori și un briceag cu lama mare, foarte ascuțită, iar într-un buzunar de la fâș, o lanternă mică. Își puse mănușile, gluga, eșarfa pe gât și plecă spre destinație cu nasul în pământ. Niciun om pe strada Iosif Vulcan. Pe Bușteni, unul singur, clătinându-se. Pană se trase neobservat lângă un copac până trecu bețâcul. La colțul cu Tigrului, iarăși, țipenie. Mai mult, felinarul din apropierea imobilului nu ardea și nici cel de vizavi. Traversă, făcu dreapta și ajunse lângă casă, pe întuneric. Își ridică eșarfa pe față și se eliberă de glugă. De-acum, trebuia să facă toate mișcările cu precizie de ceasornic. […]