DONAUKUNSTRAUM
Für Herta Müller
Ausgestiegen in der Nachtwiese
33 Grad in Temeswar
links rechts nichts
die Kunst im Foyer aufgeweckt
an der Bar Kellnerinnen
von der alten Saat
das Team von Monsanto
hat eingecheckt
saftiges Banat
auf dem Opernplatz
weder Tauben noch Krümel
ein Paar gewienerte Stiefel
links rechts nichts
kein Schlaf
kein Regen
bunte Regenschirme am Himmel
kein Gebimmel
die Elektrische ist verschwunden
sie hämmert zwischen den Zeilen
links rechts nichts
Risse im Ocker, heruntergelassene Jalousien
Konditoreien trugen Blumen im Namen
und rote Spangen auf aschblonder Welle
die Cofe ist rausgeflogen mit Vandors* Zuckerrosen
deinen Kaffeehausatem beschleunigen
Espressobars
von der schiefen Bretterbühne
torkelt der Dorfpfarrer von der Leicht zur Beicht
an Großvaters Schürze klebt noch Blut
von der Schlacht
in Suppentöpfen, Geranien
Großmutter war so stolz
lauf ins Feld mein Kind, umarm die Blumen
Mutter, ein Windschatten,
hinter verschlossenen Türen
Banater Sturm
das Dorf fällt in die Niederungen
stürmischer der Applaus im Smaragdsaal
Weihrauch strömt
aus dem Mund des Deutschen Theaters
die Angereisten sitzen auf Wasseradern
sie waren Temeswarer
eine donauschwäbische Familie
feiert in der Hotellobby
200 Jahre Trachten und Blech
Herta Müller hat sie nicht interviewt
* Leicht, Beerdigung
(Aufführung von Herta Müllers „Niederungen“ im Deutschen Theater in Temeswar, Juni 2015)
DONAUKUNSTRAUM
Pentru Herta Müller
Coborâtă în pajiștea nopții
33 de grade în Timișoara
stânga dreapta nimic
arta trezită în foaier
la bar, chelnerițe
din vechea sămânță
echipa Monsanto
s-a cazat
Banat mustos
în Piața Operei
nici porumbei, nici firimituri
o pereche de cizme lustruite
stânga dreapta nimic
nici somn
nici ploaie
umbrele colorate pe cer
niciun clinchet
tramvaiul a dispărut
bate cu ciocanul printre rânduri
stânga dreapta nimic
crăpături în ocru, jaluzele trase
cofetăriile purtau flori în nume
și agrafe roșii pe părul ondulat blond-cenușiu
Cofe a fost dată afară, împreună cu trandafirii de zahăr ai lui Vandor*
să-ți accelereze respirația de cafenea
baruri de espresso
de pe scena șubredă din scânduri
preotul satului se clatină de la înmormântare la spovedanie
pe șorțul bunicului mai e lipit sânge
de la bătălie
în oale de supă, mușcate
bunica era atât de mândră
fugi pe câmp, copile, îmbrățișează florile
Mama, o umbră ferită de vânt,
în spatele ușilor închise
furtună bănățeană
satul se prăbușește în câmpia joasă
mai furtunoase aplauzele în Sala de Smarald
tămâia se revarsă
din gura Teatrului German
cei veniți de departe stau pe vine de apă
ei au fost timișoreni
o familie de șvabi dunăreni
sărbătorește în lobby-ul hotelului
200 de ani de costume populare și alamă
Herta Müller nu i-a intervievat
* Ușor, înmormântare
(Reprezentația spectacolului „Niederungen” de Herta Müller la Teatrul German din Timișoara, iunie 2015)
(tradus cu AI)
