Die Frühaufsteherin
Die Temeswarer Elektrische
Mehltau schlummert auf
Dächern und Hüten
die Allee ist noch nicht aufgetaut
übern Damm federt die letzte Nacht
ihr Atem länger als die Schlange
an der Haltestelle
„Wo bleibt nur die Tram?“
seufzen Arbeiterinnen in wollenen Tüchern
auf der Flucht vor der Nachtschicht
Fratschlerinnen mit müden Augen,
Salatberge glänzen im Karren
an der Endstation im Kraut
quasselt die Elektrische
mit den Schienen
Frösche rolzen übern Damm
sie gähnt laut
mit frischer
belesener Fracht
heizt sie wie elektrisiert
in die Josefstadt
von Ast zu Ast fliehen Flusen
von Akazien durch Alleen
in grüne Flüsse
in der Bahnhofskurve
ist die Kaffeehauslast zugestiegen
Rockstars, viel Ruß und rostige Kavaliere
hier kreuzen sich die Trassen
junge Straßenbahnen
fliegen übers aufgeräumte Schienenbett
Türen schließen unaufgeregt
sie zuckelt in die Weinrebenstraße
zu Straßenbahnschwester Nr. 7
auf eine Zigarettenpause in der Laube
die schweren Glieder ölt der Schaffner
Wolken gähnen mit Akkordeonspielern
Stunden marschieren
sie ist eingenickt
das Schwalbennest
an der krummen Haltestelle
den Ruß von ihren Hüten
hat sie immer noch nicht aufgepickt
ein gelber Orkan
naht wie Dschingis-Khan
Bremsen kreischen
Schulranzen fliegen
Fratschlerinnen hieven
leere Karren ins Stahlding
die Türen jammern
der Verschluss hat Macken
im Karacho,
an rauen Gardinen entlang
am Vorstadtbuckel
fährt sie in die Eisen
das gelbe Stahlkleid entgleist
im Gras Kabel und Salat
die Fahrgäste versinken im Morast
an der Endstation
rostet die Zuckerfabrik
flammt ein Mond
Cea care se trezește devreme
Tramvaiul electric din Timișoara
Roua mucegaiului doarme pe
acoperișuri și pălării
aleea încă nu s-a dezghețat
peste terasament saltă ultima noapte
răsuflarea ei mai lungă decât coada
din stație
„Oare unde-i tramvaiul?”
suspină muncitoarele în șaluri de lână
fugind de schimbul de noapte
precupețele cu ochii obosiți,
munți de salată strălucesc în căruț
la capătul liniei, în mijlocul verzei,
tramvaiul electric sporovăiește
cu șinele
broaștele se rostogolesc peste terasament
cască zgomotos
cu încărcătura-i proaspătă,
cu oameni citiți
se avântă ca electrizat
spre Iosefin
scamele fug din creangă-n creangă,
ale salcâmilor, de-a lungul aleilor,
în râuri verzi
în curba de lângă gară
s-a urcat povara cafenelelor
vedete rock, multă funingine și cavaleri ruginiți
aici se intersectează traseele
tramvaie tinere
zboară peste patul de șine curățat
ușile se închid fără agitație
se hurducă spre Strada Viilor
la sora ei de tramvai, numărul 7
pentru o țigară la umbra bolții
vatmanul îi unge mădularele greoaie
norii cască alături de acordeoniști
orele mărșăluiesc
a ațipit
cuibul de rândunică
de la stația strâmbă
funinginea de pe pălării
tot n-a reușit s-o ciugulească
un uragan galben
se apropie ca Ginghis-Han
frânele țipă
ghiozdanele zboară
precupețele ridică
căruțele goale în matahala de oțel
ușile gem
închizătoarea are hibe
în plină goană,
pe lângă perdelele aspre
la cocoașa de la marginea orașului
frânează brusc
veșmântul galben de oțel deraiază
în iarbă, cabluri și salată
călătorii se scufundă în noroi
la capătul liniei
fabrica de zahăr ruginește
arde o lună
(Tradus cu AI)
*
n.r.: Autoarea, care a copilărit în Freidorf, a denumit tramvaiul nr. 3 „Dschanga“, care se reflectă în titlul volumului său de poezii „Dschangakinder“.
În prezent Tramvaiul nr. 3 nu mai circulă.
Sursă foto: timisplus.ro
