Daniel Vighi

DANIEL VIGHI (1956, Lipova, Arad – 2022, Timișoara), prozator, eseist, cadru didactic universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, publicist, aparținând generației literare din anii 1980. Daniel Vighi a fost atașat valorilor multiculturale ale Timișoarei, din care a făcut o temă literară, o credință politică și civică și un model de viață. Revoluționar fără diplomă și privilegii, Daniel Vighi a înțeles să militeze timp de câteva decenii pentru valorile democratice, liberale în sens larg și europene, precum și pentru o educație civică în spiritul Timișoarei și al Revoluției anticomuniste.

A fondat Societatea Timișoara în ianuarie 1990, s-a aflat mereu în conducerea ei, a fost coautor al  Proclamației de la Timișoara și a inspirat punctul 4 al ei care este considerat, alături de punctul 8, o chestiune esențială pentru parcursul european al României. A fondat Alianța Civică, Partidul Alianței Civice și Asociația Culturală Ariergarda, aceasta din urmă fiind o organizație ce promovează din 2005 literatura, arta plastică, muzica și patrimoniul cultural timișorene și regionale.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. De asemenea a fost membru în consiliile de redacție ale revistelor: „Orizont“, „Dilema“, „Provincia“, „Ariergarda“, „Studii de literatură română și comparată“; “, „Observator cultural“.

A publicat numeroase romane, volume de proză scurtă, eseuri și studii academice, dar și volume documentare, dintre care amintim:

Povestiri cu strada depozitului (1985)

Însemnare despre anii din urmă (1989)

Decembrie, ora 10 (1997)

Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească (1998)

Apocalipsa 9 (1999)

Fals tratat de conviețuire (2002)

Misterele Castelului Solitude (2004)

Cometa Hale-Bopp (2007)

Onoarea și onorariul (2007)

Comisia de împăciuire (2009)

Istoria din cutia de pantofi (2013)

Trilogia Corso (2015)

Mort în Patagonia (2017).

Volume în colaborare: Rusalii ‘51. Fragmente din deportarea în Bărăgan, monografie de istorie contemporană, Timișoara, Editura Marineasa (în colab. cu Viorel Marineasa), (1994, Continentul gri (2023)). Apoi trilogia semnata in colaborare cu Viorel Marineasa: Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic-Memorator pentru tanchiști (2011), Pas de deux (2023), Bifrons (2025)

A fost inițiatorul unui proiectul epic pentru documentarul artistic Pubi și Fiameta realizat de studioul de film Film and Go. De asemena a participat la realizarea documentarului In 202 artistic Boema de Timișoara (producție TVR Timișoara) care a cîștigat un premiu de film documentar în Slovenia și a fost nominalizat la un festival de film documentar la Paris.

La recomandarea scriitoarei Herta Muller a primit o bursă internațională de cercetare și creație 2002-2003 – Akademie Schloss Solitude – la Stuttgart cu lecturi și prelegeri în Stuttgart, Frankfurt, Esslingen.

A fost distins cu importante premii literare: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985); Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1994 și 1997); Premiul ASPRO (1996 și 1997); Premiul revistei “Familia” (Oradea) și al revistei “Euphorion” (Sibiu), (1999) Premiul pentru literatură, Fundația Principesa Margareta (2005); Premiul pentru proză „Observator cultural“ (2016) etc. În 2022 a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Timișoara.

Daniel Vighi a lăsat o amprentă adâncă asupra timpului și locului prin care a trecut. A fost, pentru Timișoara și pentru România, un reper literar, civic, profesional și moral.